„indicații terapeutice, efecte miraculoase”

Probabil sunteți familiarizați cu produse apicole precum mierea și polenul. Eu personal le apreciez proprietățile terapeutice, dar recunosc că îmi e foarte greu să consum polen în starea în care se comercializează pentru că îmi provoacă adevărate arsuri la stomac. Se poate consuma după ce o noapte întreaga a stat în iaurt, dar gustul este destul de neplăcut.

Există, totuși, un produs, necunoscut multora dintre voi, deși datează de 4000-6000 de ani. Unii spun că ar fi originar din Babilon, fiind cunoscut de acum 4000 de ani, iar alții, Medicina Ayurveda, susțin că originile sale datează de acum 6000 de ani, provenind, de fapt, din India.

În urma numeroaselor studii aparținând unui institut londonez, s-a concluzionat că acest amestec de miere, apă pură și polen este un adevărat cocktail de vitamine, enzime și hormoni naturali. Acesta este miedul* – o bautura alcoolică slabă**, obținută prin fermentarea mierii amestecate cu apă și polen, ce grăbește vindecarea rănilor. S-a discutat însă că nu ar fi doar o simplă băutură alcoolică slabă, ci unul dintre cele mai vechi remedii, stimulente, reîntineritoare și afrodisiace cunoscute, mergându-se până la a fi considerat elixirul tinereții, el redând pofta de mâncare, pofta de viață și acționând contra sterilității. S-au făcut referiri chiar la o tinerețe veșnică, obținută prin consumarea în combinații cu anumite ierburi care creșteau la poalele munților Himalaya.

În epoca preistorică mierea a fost singura substanță dulce concentrată folosită pe scară largă în alimentație iar din cercetările arheologice miedul (hidromelul, vinul din miere) a fost prima băutură alcoolică fermentată apărută cu mult înaintea băuturilor obținute din fructele pomilor fructiferi, viță de vie și cereale.

Pentru vikingi, miedul este cel ce a daruit omului inspiratia poetică. De asemenea, este bine-cunoscut că Odin a făcut din „miedul poeților” o licoare magică, ce asigură puterea premoniției. Odin l-a învins pe gigantul Suttung pentru a câștiga miedul, pe care acesta-l păstra ascuns într-o încăpere subterană. În mod tradițional, miedul era oferit la toate reuniunile solemne, iar actul de a bea împreuna asigura o legatură magică, nu doar între cei prezenți, ci mai ales între oameni și zei.

Intrebuințări și efecte terapeutice

Fara a incerca sa combat aceasta idee care recunosc ca imi surade (oricine aspira la nemurire, pe cea spirituala unii reusesc sa o atinga) voi incerca sa va prezint cateva efecte benefice ale miedului, care vin sa contracareze numeroase afectiuni patologice, ameliorand semnificativ starea clinica a pacientului. Astfel, acest cocktail de vitamine, enzime si hormoni naturali, cum este considerat, are numeroase intrebuintari terapeutice in raport cu frigiditatea (se consuma 1-3 pahare de hidromel inaintea actului amoros. Ajută la relaxare, favorizează apariția unei stări de spirit vioaie, jucăuse, euforice. Este printre putinele afrodiziace feminine cu eficienta dovedita, avand in plus si un gust si o aroma agreabile, element extrem de important), impotenta sexuala (se aplica acelasi tratament ca la frigiditate. In cazul barbatilor, are efecte usor vasodilatatoare – inclusiv in zona pelviana -, de stimulent hormonal si, prin efectul sau tonic nervos, ajuta la depasirea anumitor bariere si blocaje psihice.), menopauza prematura (se face o cura de 60 de zile cu hidromel. Se consuma pe stomacul gol, cate un pahar dimineata, la pranz si seara. In paralel, se tine un regim alimentar cu multe legume si fructe crude), inapetenta (se bea o jumatate de pahar de mied, cu 15-20 de minute inainte de fiecare masa.

Favorizeaza secretia de sucuri digestive, stimuleaza peristaltismul digestiv), carenta de vitamine, minerale si oligoelemente (se face o cura de 20 de zile, timp in care se bea jumatate de litru de hidromel pe zi. Pe langa faptul ca are in compozitia sa toate mineralele mierii si ale polenului, ajuta la o mult mai buna asimilare a acestor elemente si din alimentele obisnuite), insomnia, hiperexcitabilitatea nervoasa, guturaiul, durerile de gat. Hipocrate, parintele medicinii, recomanda ca hidromelul sa fie baut in „tot cursul bolilor acute, fiind mai putin indicat celor cu bila amara si cu hipertrofii viscerale”. Aceasta licoare provoaca mai puţina sete decat vinul dulce si este calmanta pentru tuse, avand o insusire „detergenta” prin care se ingroasa expectoratia. Miedul este si diuretic si purgativ pentru scaunele biliare, care pot fi favorabile, dar mai abundente. Hipocrate consemna ca, diluat, favorizeaza mai mult expectoratia si calmarea plamanilor.

La capitolul afectiuni digestive isi arata eficienta in cazul constipatiei, al colitei de putrefactie, al arsurilor la stomac, ulcerelor, gastritelor, diareii.

In privinta afectiunilor cardiovasculare, are rezultate in recuperarea dupa infarct sau accident vascular, in cazul bolilor degenerative ale vaselor de sange, in ischemia cardiaca ori in cazul ulcerelor varicoase.

In afectiunile respiratorii intervine cu succes in caz de sinuzita, rinita, bronsita, astm, pneumonie, TBC.

Suzana Kudor

Articol supervizat de Dr. Serban DAMIAN, nutritionist sportiv, Centrul de nutritie Superfit

* Autoarea articolului folosește denumirea de „hidromel” (un neologism) în unele locuri din text. Am ales să folosim denumirea autohtonă, „mied”.

** Miedul poate ajunge la 13-16% vol. alc., deci asemenea vinului. SC Mied Dacic SRL din Timișoara are acum două sortimente de „Mied Dacic” care conțin 12 % și respectiv 13 % vol. alc.

Sursa: blogul mied.ro